Uneri simt ca m-am nascut din mare...ii apartin...E sublim modul ei de a iubi,de a plange,de a zambi... Marea e ca o femeie frumoasa indragostita de cer...se pierd in orizont, mereu impreuna, fara sa existe ceva care sa-i poata desparti. E plina de pasiune,de albastru. Marea e o inima,o inima ce iubeste,uneori cu batai lente,aproape stinse...alteori salbatic,are batai,de credinta,de speranta.Si marea crede...crede in plaja ei,in nisip,in scoici,si-n alb. Marea plange uneori,plange cu pietre si alge,alteori rade...rade cu valuri.Are chiar si trecut,bine ascuns acolo,in adancuri,acolo unde nimeni nu poate ajunge. Marea e o fiinta atat de complexa...e plina de ieri si de azi si de maine...