Stii...noaptea...noaptea e cel mai greu...noaptea nu stiu si nu pot sa mint.Intunericul se rasfrange in verdele ochilor goi si-mi tremura vocea si trupul si nu gasesc cuvinte cu care sa mint.Noaptea raman doar eu si ma cuprind incet mii de ganduri, imagini...fiinta ta se rasfrange in mine si devin eu,eu cea adevarata,eu cea fara masca...imi scot haina de indiferentza,pun bjuteriile de zambet crud langa oglinda,imi sterg chipul de putere,imi pieptan parul si scot din el orice urma de curaj.Noi doua avem in comun doua vicii majore...el si fumul.Si asa ,goala de orice prejudecata,de orice mister,goala de orice neadevar de peste zi...aprind o tigara si privesc in oglinda.Suntem noi doua..eu si cu mine,ne privim in ochii de sticla si pentru prima data semanam...tu ,masca mea,simti ce simt si eu,vibrezi cum vibrez eu...pentru prima data ,tu masca mea,iubesti cum iubesc eu...acum pentru prima data ne completam si nu mi-e frica,nu mi-e frica sa ma tradezi... Noaptea-i prea sublima ca s-o putem minti...vin-o langa mine ,nu-ti fie frica,aici sunt eu cu toata fiinta mea pregatita sa jertfeasca in altarul tau tot ce-i mai scump si mai real... ...........eu...eu si masca mea te iubim...