Azi tu esti trist si azi simt cum din trupul meu se desprind incet bucati,asa ca-mi strang genunchii la piept si-mi impletesc strans bratele in jurul lor ca sa fiu sigura ca raman intreaga.Simt in interiorul meu un crater de vulcan si ma dor marginile lui prea reci si prea dure ,imi zgarie carnea si inima...ma doare fierbinteala ce iese din lava sangelui ce-mi clocoteste in vene. Ma dor cuvintele ce-mi alearga frenetic prin minte si nu ma lasa sa gandesc clar.Tristetea ta imi raneste intreaga fiinta.Cuvintele tale-s parca sulite ce mi se infing adanc in piele si se rasucesc repede si incet in acelasi timp parca dintr-o placere absurda de joc cu sangele,cu mintea,cu gandul.Ma dor ochii tai ce nu ma privesc,si trupul ce-i departe si vorbele ce nu le rostesti.Ma doare ca nu pot sa fiu acum langa tine...Ma doare orgoliul si neputinta de-a spune"iarta-ma"privindu-te,ma doare ca ma pierd si mi-e greu sa ma regasesc.Durerea ta ma macina,ma rupe,vreau sa simt eu tot ce te doare pe tine doar ca sa poti tu sa zambesti.Vreau sa te strang in brate atat de tare incat nimeni si nimic sa nu te poata atinge ,nimeni sa nu-ti poata face rau,sa fiu doar eu langa tine ,doar eu...si sa te iubesc,sa te iubesc chiar daca asta e ultimul lucru viata mea.Plang ,plang acum chiar daca nimeni nu stie si nimeni nu vede,decat tu,tu cel ce citesi,plang fiind ca ma doare neputinta si dorul ,plang durerea din durerea mea si a ta.Plang pentru ca vulcanul din mine nu erupe ci doar ma macina,ma raneste,ma descompune...