Aceeasi poveste ca mai demult...totul se repeta si totusi totul e altfel acum...ma privesc acum doar ochii reci,numeni care ar putea sa regrete si ma intreb totusi pentru cine atata timp?din tot nu ramane nimic,toamna mea a murit in mine,iarna cu voi s-a pierdut intr-o vara pustie,distanta a intrat in suflet si am ramas fara noi...Am ramas goale ca niste copaci pustii din gerul ce ne-a unit.Iarna noastra ne-a ucis frunzele si prietenia si ne-a lasat asa asteptand primavara.Ne-am topit ca niste metale pretioase brute,ne-am slefueit si ma devenit ieftine ,neincrezatoare si toate astea pentru ce? pentru orgoliu...